Archive for Diverse

Ecumenismul – Epistola a Cuviosului Paisie Aghioritul

joi, octombrie 4th, 2007
 

Epistola a Cuviosului Paisie Aghioritul [1],
Sfantul Munte, 23 ianuarie 1969

Prea Cuvioase Parinte Haralambie,

Vazand marea furtuna care a fost starnita in Biserica noastra din pricina diferitelor miscari filounioniste si a legaturilor Patriarhului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins si eu de durere ca cel ce sunt si eu fiu al ei si am considerat ca este bine ca, in afara de rugaciunile pe care le fac, sa trimit si eu o bucatica de ata ca un monah sarac ce ma aflu pentru a fi de folos, fie si pentru a face o mica cusatura la vesmantul rupt in bucatele al Maicii noastre. Cred ca veti face dragoste si o veti folosi, publicandu-o in ziarul religios al Sfintiei Voastre. Va multumesc.

Mai intai, as vrea sa cer iertare de la toti pentru ca indraznesc sa scriu ceva, desi nu sunt nici sfant, nici teolog. Cred ca vor intelege toti ca cele scrise de mine nu sunt altceva decat o durere profunda a mea pentru, din pacate, pozitia si iubirea lumeasca a Patriarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o alta femeie, una moderna, care se numeste Biserica papistasa, deoarece Biserica noastra Ortodoxa nu-i face nici un fel de impresie, fiindca este foarte cuviincioasa.

Aceasta dragoste, care s-a facut auzita din Cetate [Constantinopol], a gasit ecou in randul multora dintre fiii lui spirituali, care si ei o traiesc in cetati (orase) [2]. De altfel, acesta este duhul vremii noastre: familia sa-si piarda menirea ei sfanta din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea

Manat cam de o astfel de dragoste lumeasca, si Patriarhul nostru ajunge pana la Roma. In vreme ce s-ar cuveni ca mai intai sa arate dragoste fata de noi, copiii lui, si fata de Mama noastra Biserica, el, din pacate, si-a trimis dragostea foarte departe. Rezultatul a fost ca a odihnit pe fiii sai cei lumesti, care iubesc lumea si au aceasta dragoste lumeasca, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari si mici, care au frica de Dumnezeu.

Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.

As vrea sa-i rog cu caldura pe toti fratii nostri filounionisti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, si pentru asta avem trebuinta de dragoste duhovniceasca, sa o lasam in seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu si sunt teologi precum Parintii Bisericii, iar nu functionari, in seama celor care s-au daruit si se daruiesc in intregime pe ei insisi slujirii Bisericii (in locul lumanarii mari) [3], pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu si nu bricheta paraclisierului.

Sa nu uitam ca nu exista doar legi fizice, ci si duhovnicesti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi infruntata de o asociatie de pacatosi caci atunci indoita pedeapsa vom primi ci de pocainta si de implinirea poruncilor lui Dumnezeu.

De asemenea, sa nu uitam ca Biserica Ortodoxa nu are nici o lipsa. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor si pastorilor seriosi cu principii patristice. Cei alesi sunt putini, dar aceasta nu trebuie sa ne nelinisteasca, caci Biserica este a lui Hristos si El o conduce. Nu este biserica care se zideste din piatra, nisip si var de catre credinciosi si se distruge de focul barbarilor, ci este insusi Hristos. si cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi (Matei 21, 44). Atunci cand va trebui, Domnul va ridica sfinti, precum Marcu Eugenicul si Grigorie Palama, ca sa adune pe toti fratii nostri care au fost scandalizati, sa marturiseasca Credinta Ortodoxa, sa intareasca Traditia si astfel sa pricinuiasca bucurie mare Maicii noastre.

In vremurile noastre vedem ca multi fii credinciosi ai Bisericii noastre, monahi si mireni, din pacate, s-au desprins de Ea, din pricina filounionistilor. Cred ca nu este deloc bine sa ne despartim de Biserica de fiecare data cand Patriarhul greseste, ci fiecare are datoria si obligatia de a protesta si de a lupta dupa puterile sale in sanul Bisericii. A intrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde si a crea propria Biserica, si a continua sa vorbesti de rau pe patriarh cred ca este un lucru irational.

Daca pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despartim si facem propriile noastre biserici sa ne fereasca Dumnezeu! ii vom intrece chiar si pe protestanti. Usor se desparte cineva, insa greu se intoarce . Din nefericire, avem multe “biserici” in vremea noastra. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar si de catre o persoana. Deoarece s-a intamplat ca in chilia lor sa existe biserica (ma refer la cele ce se petrec in Sfantul Munte), unii au crezut ca pot sa faca si propria lor Biserica independenta [4]. Daca filounionistii dau prima lovitura Bisericii, acestia mentionati mai sus dau a doua lovitura.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne lumineze pe toti, si pe Patriarhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai intai sa se faca unirea acestor “biserici”, sa se restabileasca linistea in randul tuturor ortodocsilor scandalizati, pacea si dragostea duhovniceasca intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene, si dupa aceea sa se ia in atentie si unirea cu celelalte confesiuni, daca si intrucat doresc cu sinceritate sa imbratiseze invatatura ortodoxa.

As vrea sa mai spun ca exista si o a treia grupare in Biserica noastra. Sunt acei frati care raman fii credinciosi ai Ei, dar care nu au o intelegere duhovniceasca intre ei. Sunt preocupati cu a face critica unul altuia, iar nu pentru binele luptei in general. Se urmaresc unul pe altul (mai mult decat pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celalalt, ca pe urma sa-l loveasca fara mila. in timp ce, daca el insusi ar fi spus sau ar fi scris acelasi lucru, l-ar fi sustinut cu multe marturii din Sfanta Scriptura sau de la Sfintii Parinti. Raul care se face este mare, deoarece, pe de o parte il nedreptateste pe aproapele sau, iar pe de alta il si doboara inaintea ochilor celorlalti credinciosi. De multe ori imprastie si necredinta in sufletele celor slabi, fiindca ii sminteste. Din nefericire, multi dintre noi avem pretentii nesabuite de la ceilalti. Vrem ca toti sa aiba acelasi caracter duhovnicesc ca si noi. Cand cineva nu se potriveste cu caracterul nostru, adica fie este putin mai indulgent, fie putin mai taios, indata tragem concluzia ca nu este om duhovnicesc. Toti sunt de trebuinta Bisericii. Toti Parintii, atat cei cu un caracter bland, cat si cei severi, i-au oferit slujirile lor. Asa cum pentru trupul omului sunt absolut necesare si cele dulci si cele acre, chiar si papadia cea amara (fiecare are propriile sale substante hranitoare si vitamine), tot astfel este si pentru Trupul Bisericii. Toti sunt absolut necesari. Unul completeaza caracterul celuilalt si toti suntem datori sa suportam nu numai caracterul celuilalt, ci si slabiciunile pe care le are ca om.

Din nou cer iertare la toti ca am indraznit sa scriu. Eu sunt un monah simplu si lucrarea mea este sa incerc, pe cat este cu putinta, sa ma dezbrac de omul cele vechi si sa ajut pe ceilalti si Biserica prin rugaciune. Dar fiindca au ajuns pana la sihastria mea vesti triste despre Sfanta noastra Ortodoxie, m-a durut mult si am considerat ca este bine sa scriu cele pe care le-am simtit.
Sa ne rugam cu totii ca Dumnezeu sa pogoare harul Sau si fiecare sa ajute in felul sau spre slava Bisericii noastre.

Cu mult respect fata de toti,
Monahul Paisie

NOTE:
[1]. Aceasta epistola a fost trimisa in 1969 de fericitul Staret Paisie directorului ziarului bisericesc Orthodoxos Typos (Presa ortodoxa) si a fost republicata in Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007 si la Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. Marturii ale inchinatorilor, editia a III-a, Tesalonic 2007. [n.tr.]
[2]. Un frumos joc de cuvinte al Staretului. Cuvantul polis scris cu litera mica inseamna in greaca cetate, oras, iar scris cu majuscula desemneaza capitala cetatilor, Constantinopolul. [n.tr.]
[3]. E una sa te aduci pe tine insuti jertfa lui Dumnezeu, asa cum au facut Sfintii, si e cu totul altceva sa-i aduci ofranda, fariseic, tot felul de lucruri aratoase, artificiale in fond. Cu delicatete, Parintele atrage atentia asupra unui fenomen ce poate fi intalnit in preajma unor biserici din Grecia, si nu numai acolo, unde sunt puse spre vanzare lumanari de parafina de peste 1,5m lungime. Cei care le aprind ajung sa aiba impresia ca rugaciunea e mai primita si cererea lor va fi ascultata daca lumanarea este cat mai mare. in acelasi timp, locul sfiiciunii cu care batranii aprindeau micile lumanari de ceara si candelele este uneori luat de nepasarea vreunui paraclisier care aprinde cu aceeasi bricheta imensele lumanari, dar si cate o tigara la fel de la moda. [n.tr.]
[4]. Cuviosul are in vedere pe calugarii de la unele chilii zelotiste care au intrerupt comuniunea cu Biserica Ortodoxa si s-au autointitulat singurii mostenitori adevarati ai Ortodoxiei. (Vezi mai pe larg la Arhim. Epifanie Teodoropulos, Cele doua extreme. Ecumenismul si stilismul, Bucuresti 2006). [n.tr.]

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X